Interviu cu Florin Bobu


Mitică a creat conştient, sau el vroia să facă doar poze de buletin şi altcineva a descoperit genialitatea pozelor?

Făcea doar poze de buletin. Totuşi, spre deosebire de alţi fotografi care făceau acelaşi lucru, el a păstrat negativele. Asta poate să însemne orice. Pentru mine asta reprezintă un fel de creaţie. Nu cred că putem vorbi despre genialitate când vorbim despre aceste fotografii.

Noi totuşi considerăm că pozele astea sunt geniale, prin naivitatea lor. Cum l-ai cunoscut pe Mitică şi cum au ajuns filmele la tine?

Pe Mitică îl cunosc de multă vreme. Prin anii 90 îl vizitam destul de des. Bunicii mei locuiesc în acelaşi sat cu el. Fotografiile mi le-a dat cu cinci ani in urmă, la cererea mea.

Apari cumva şi tu în poze, sub un întrerupător? :) Cam în ce perioadă au fost făcute imaginile?

Eu nu apar în nici una dintre pozele lu' Mitică, totuşi sunt unele persoane pe care le recunosc: doctorul satului, nişte verişoare şi verişori etc. Imaginile au fost făcute între 1988 si 1998.

Era Mitică fotograful profesionist al satului?

Câştiga ceva bani cu asta, chiar dacă nu foarte mulţi. Consătenii săi veneau la el când aveau nevoie de fotografii. În câteva zile pozele erau gata.

Totuşi, majoritatea fotografilor de portret nu fotografiază toată casa. Cum devenea din pozele astea una de buletin? Le mărea şi le folosea doar mijlocul?

Exact.

Poate elucidezi şi misterul petelor albe mari de pe pozele color.

Petele mari albe de pe pozele color au o explicaţie simplă: pentru a produce "adevărate" poze de buletin, Mitică lipea pe negative o bucăţică de plastic, aşa încât printurile finale aveau o linie tăioasă la baza inferioară. Aşa arătau pozele de buletin făcute de "profesionişti" şi aşa trebuiau să fie şi ale lui Mitică.

Ce s-a întâmplat în '98 de şi-a terminat proiectul cu fotografiile de buletin?

În perioada asta - prin 1998 - autorităţile române au început ele să facă pozele pentru buletine.

Câţi ani are acum Mitică? Mai fotografiază?

Nu ştiu exact vârsta lui, în jur de 38- 39 de ani. De fotografiat mai fotografiază, când este acasă. Acum foloseşte un mic aparat digital. Dar în mare a terminat cu fotografiatul. Nu mai există piaţa care era.

Acum cu ce se ocupă?

Dupa câte ştiu, acum e în Italia la muncă.

Pe Florin l-am cunoscut la vernisajul expoziţiei lui Vlad Nanca, Sandu Paul ne-a făcut cunoştinţă. Mi s-a părut din start un om interesant, foarte repede am început să schimbăm idei, când ne-am trezit că suntem de fapt la un vernisaj, deja nu mai era nimic de mâncare. Ne-am aşezat nemâncaţi pe o Dacie gonflabilă şi am continuat să povestim. Eu i-am povestit despre micuţul Oskar, iar el a propus să-i facem cunoştintă cu Mitică. Atunci încă nu i-a pronunţat numele, a spus doar că are nişte poze de buletin geniale, şi mi-a promis că-mi trimite mostre. A şi trimis, dar mi-au intrat in spam. Doar după două săptămâni le-am găsit.

Când am deschis mailul, am căzut pe spate. I-am trimis repede lui Gicu, prima lui reacţie pe messenger a fost:
"fuck .. ce misto e fotografia
in cate feluri poate sa fie faina".

Şi să ştiţi că el de obicei nu vorbeşte aşa.

Am petrecut multe ore cu aceste poze împreună cu Gicu până le-am ales pentru galerie şi am făcut interviul. Acum ne plac mai mult ca la început, şi cred că o să ne mai ofere multe bucurii. Mulţumim, Florin!